Cât aş vrea să mă pierd
în imensitatea iubirii tale
şi urmele paşilor mei
să rămâna ca o pecete
în nisipurile sufletului tău.
Cât aş vrea să culeg
trandafiri crescuţi în inima ta
iar petalele lor
să-mi fie mormântul.
Cât aş vrea să alerg
prin ploile viselor tale
şi ca o pasare rănită
în pumnul tău strâns
să-mi găsesc alinarea.
iar colbul paşilor tăi
să şteargă durerea
care a trecut sau a mai rămas
din îmbrăţişarea copacilor goi.
am citit aproape toate poemele tale si cred, daca ma tine inca memoria, ca acesta e preferatul meu, bafta la tot si toate
RăspundețiȘtergere