să ne iubim mai mult ca niciodată
ca un refren de iarnă timpurie
ne scufundăm în marea tulburată
să ne iubim cu sens și poezie
să ne iubim cu foc de artificii
ca doi străini certați cu Dumnezeu
să ne iubim sub sumbre auspicii
nu sunt a ta nici nu ești al meu
să ne iubim aproape și departe
trădați de oameni și iubiți de zei
să inventăm cuvinte nerostite
să
ne iubim în cuștile cu lei
să
ne iubim în nopți ce nu există
și
dimineața să rămânem vii
în
șuierat de gloanțe ce persistă
să
ne iubim râzând ca doi copii.
Aceasta poezie este superba,ma face sa cred in iubire ca intr-un ultim strigat al vietii catre ceruri
RăspundețiȘtergeremultumesc, iubirea e sensul vietii si fara ea nu am fi oameni.
ȘtergereFrumos, felicitari!
RăspundețiȘtergereSalut!
RăspundețiȘtergereAi un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
Un an nou fericit iti doresc!