Plutind serafic si usor pe treptele visarii,
Ma ratacesc prin ganduri iar, in raul alinarii.
Uitata-n vesnicie, cand nemurirea doare
Nu mai gasesc in mine nici pasari calatoare.
Un gand al nefiintei ma impresoara-ndata
Infranta sta iubirea, la colt, ingenuncheata
Cu aripile rupte de prea multa tandrete,
Nu mai gaseste-n ea nici lacrimi de tristete.
Un gand al neputintei ma sfasie din nou
Ucisa sta iubirea, intr-un deschis cavou
Cu mainile pe piept, colinda lumea toata
Intr-un convoi mortuar, iubirea profanata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu