Pergamentele toamnei

reconfigurez fiecare gând şi fiecare risipă de lacrimi
cu palmele pe genunchi
încercând să încălzesc aisberguri
chiar dacă gheaţa lasă urme adânci
iar cioburile reflectă hipotermia sufletului
mă redirecţionez către mine însămi
înlănţuind recifuri de iubire în pentagrame de catifea
atârn pietre de moară la gâtul timpului
ce pictează hieroglifa morţii cu propriul sânge
făurind calcule aritmetice inegale
care dau întotdeauna cu virgulă
mă catapultez dintre baloane de săpun
agăţându-mă de primul semn de întrebare
ce mă recunoaşte după fluturii sălbatici
prinşi în trena tainelor ireversibile
da, ştiu că dincolo de cuvinte îşi sapă gropi amintirile
iar praful se-aşterne mai uşor pe cărţile nescrise
dar las loc iubirii să-mi deseneze săgeţi în suflet
şi rescriu pergamentele toamnei cu aripă de vânt.