Acolo, în exil, pe piedestaluri
îţi dăltuiesc formele sufletului
cu tainele smulse din fiecare atingere
statuia perfectă-până la capăt
alter ego-ul înmărmurit
Acolo, undeva, bate o inimă
Şi fiecare strop de viaţă tresare
bronzul poartă picături de sânge
iar pe lespezi, despletit stă cioplitorul
Cândva, ai umplut goluri de lumină
explozii, supernove, vulcani încinşi
pe pleoape încă îţi port cenuşa
acolo, în exil, pe piedestaluri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu