Se afișează postările cu eticheta poeme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poeme. Afișați toate postările

joi, 5 iulie 2012

Submission



iubesc magicienii și vestele antiglonț, 
îmi injectez întuneric, sunt dependentă de plumb
nu voi spune chiar tot. în antecamera morții îmbrac dantele 
din piele de fluturi și las pe mai târziu actul 2
o veche urmă de tanc îmi apasă corsetul
iubesc nemărginirea ta sărutând așternuturi fragile
viața îmi atârnă de jugulară și  singurătatea
e doar o femeie ușoară.


iubitule, vorbește-mi despre moarte
ca un cunoscător, răvășindu-mi trupul
de rănile tale.



sâmbătă, 6 februarie 2010

Nu știu de ești bărbat sau înger



Nu știu de ești bărbat sau înger
Dar știu că cerul ți se-așază pe pleoape
Când lumina-ți desenează în palmă curcubeie
Iar cuvintele prind viață
Doar când îmi vorbești de iubire

Nu știu de ce corăbiile naufragiază
În portul unui suflet pustiu
Lăsându-și pânzele sfâșiate
În bătaia vântului
Dar știu că mă nasc din nou
Sub aripile tale

Nu știu dacă luna răsare
Doar la porțile viselor
Înflorind ca o regină a nopții
La ferestrele poeților
Dar știu că îngerii poartă numele tău
Pe buze…

și știu că tu-mi alungi demonii, departe

marți, 5 ianuarie 2010

Tandrețe



aștept să te prelingi
precum o mătase neagră
în noaptea gândurilor colțuroase
indescifrabil,
maleabil,
ca lutul în mâinile zeilor
să-mprăștii culori de verde-venin
în apropierea cuvintelor de sticlă

aștept să te culeg
dintre picăturile timpului
să te așez pe iarba încolăcită
de gâtul fragil al clipelor

îți zgârii reflecția
cu tăișul inocenței
în oglinda desăvârșită a cerului
plătind tribut pentru îmbrățișările prea lungi
pe terenul accidentat al iluziilor
când iubirea își compune poemul

miercuri, 21 octombrie 2009

Perfuzia cu poezie (...don't panic)



amurgul se zbate sub meteoriți de plastic
reflectând pandemia diversificată
în crematorii lăuntrice

...don't panic
pedeapsa capitală e inclusă în preț
nu te costă decât putreziciunea eternă a viselor
printre sentimente vândute în bazaruri bizare

...don't panic
vei învăța să clonezi zeii
în sute de copii personalizate
măști, stereotipuri, expresii faciale
în machete colorate de carton

...don't panic
ești propria ta portavoce
în care îți urli capitularea
fără să știi că te vânai singur
către destinația zero

...don't panic
ești doar tu, în cămașa de forță a vieții
sub anestezia timpului
așteptând cuminte, perfuzia cu poezie.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Cât aş vrea



Cât aş vrea să mă pierd
în imensitatea iubirii tale
şi urmele paşilor mei
să rămâna ca o pecete
în nisipurile sufletului tău.


Cât aş vrea să culeg
trandafiri crescuţi în inima ta
iar petalele lor
să-mi fie mormântul.

Cât aş vrea să alerg
prin ploile viselor tale
şi ca o pasare rănită
în pumnul tău strâns
să-mi găsesc alinarea.

iar colbul paşilor tăi
să şteargă durerea
care a trecut sau a mai rămas
din îmbrăţişarea copacilor goi.