din când în când, piratez mările moarte
căutându-mi comorile prin osuare
-craniul e simbolul infinitului în ruină
din când în când, am mâinile reci
din sloiul cuvintelor nerostite
iar supremația timpului sapă tranșee
pe cutele anilor
și zorile mă prind iar, cu cărțile deschise
din când în când, îmi oblojesc rănile,
în subterfugiul măștilor cu cap de mort
-am mai rămas doar eu la prova
cu brațele crescute ramuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu