Pietrele tac
susurul apei poartă gândurile
departe, departe
acolo unde vârtejurile lumii
zac în suspine
iar sfinţii plâng încet
în sânul lui Dumnezeu.
La hotarele vremii
clepsidra creşte fire de nisip
în deşertul trăirii
furtuni de praf
întunecă florile de cireş
în infernul unei primăveri
ce a uitat să mai vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu