îmi caut jumătatea de mine
tresărind la fiecare semnal mai alert
prelins în cascade postbelice
pe maidanele îngăduinţei
propovăduiesc ecouri răsfrânte
în prolifice năzuinţe costelive
cheaguri de tăcere suprimă renaşterea
plonjând în dezvelirea tainicelor cavalcade
retrăiesc încăierarea cuvintelor
cu podoabe de lacrimi neplânse
pe umerii încovoiaţi ai neputinţei
ostroave purpurii îmi mistuie singurătatea
respirând trepidant în învelişul de plumb
ploi electrice îneacă deznodământul
pe meleagul frământărilor diurne
îmi închid inima etanş, cu lacăte revelatoare,
muze sporadice evocă repere ceţoase
în acalmia vertijului deliberat.
mă uit, nimic nu-mi aminteşte de mine
nici macar nu vreau sa stiu cine sunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu