Prin temple în ruină zădărnicind altare
Se nasc şi mor asceţii, pe scrinurile goale
Soldaţi ai frământării, în albe solitudini
Se războiesc cu sfinţii, zdrobiţi de altitudini.
Complici cu nemurirea la crima nepăsării
Un alibi poetic stă pavăză uitării
Robia unor nimburi întunecă fiorul
Pulsând în resemnare, se descompune zborul.
Mereu aceeaşi poartă deschisă spre neant
Icoana unui Zeus se stinge delirant
Pe tâmple stă zvâcnirea eonului cuvânt
Reflex al unui înger, însămânţat în vânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu