Timpul se scurge în închisorile abstracte
prigonind anii ce vor veni.
cu ghearele netezind blamarea unor amintiri,
volbura viselor promite nopți albe
de dragoste și rugăciuni.
spațiile goale dintre gândurile noastre
îneacă surâsul bionic al regăsirii
rămân conectată la sufletul tău,
cu fire pastelate de adorare,
ca o mireasă rătăcită în albul rochiei
în pulberea de gânduri reanimate
salve de frunze îmi acoperă chipul
capitulând în trupul copacului crescut din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu