dogoarea febrei îmi sapă văi pe frunte
-e boala, ce-mi surâde din amvon
spectacolul anomaliei crunte
ce pendulează sub neon
de ce mi-e suflul greu când focul muge,
de ce giganții mă strivesc sub spini,
în sanctuarul cărnii mă străpunge
paraplegia unor heruvimi
sub escadronul minții respiră neuronii
nimicul mă dezmiardă în vaga amnezie
seism caleidoscopic dezlănțuie eonii
-bacteria flămândă numită poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu