Aş vrea să-mi eutanasiez gândurile
şi să rămână doar nimicul
suspendat între două asfinţituri
cu un picior în mormânt, îmi caut crucea
moarte dusă la extrem prin cimitire
port acel zâmbet mecanic de chihlimbar
din avatarul încremenirii.
m-am abandonat visului pe columne
am mai adăugat un zeu în panteonul de ceară
escaladându-mi lacrimile
mă descifrez, în cangrena unui surâs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu