miercuri, 30 septembrie 2009

Sub asediu



delimitez spaţiul cu degete sterile
visând la ce-mi va aduce noaptea
deghizând florile lunii cu reticenţa unui zâmbet

poeţii dorm în braţele muzelor despletite
până când vioara răsăritului le străpunge mirajul
atenuând orice vibraţie insipidă

te respir, ca pe o adiere magică
când te depui pe buzele mele, sub formă de pulbere stelară
şi înveţi să trăieşti sub asediul iubirii

te ascund, printre frunzele căzute
pentru ca ploaia să nu-ţi atingă polenul
rămâi al meu!

2 comentarii:

  1. "poeţii dorm în braţele muzelor despletite
    până când vioara răsăritului le străpunge mirajul
    atenuând orice vibraţie insipidă" - ehe, Bianca, ce frumos le-ai scris din nou... E dulce simnul de pot în braţele muzei despletite... O zi bună îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb...Esti un geniu.Asteptam cu nerabdare si urmatoarele poeme.

    RăspundețiȘtergere