miercuri, 14 noiembrie 2012

Zona zero



să ne iubim mai mult ca niciodată
ca un refren de iarnă timpurie
ne scufundăm în marea tulburată
să ne iubim cu  sens și poezie

să ne iubim cu foc de artificii
ca doi străini certați cu Dumnezeu
să ne iubim sub sumbre auspicii
nu sunt a ta nici nu ești al meu

să ne iubim aproape și departe
trădați de oameni și iubiți de zei
să inventăm cuvinte nerostite
să ne iubim în cuștile cu lei

să ne iubim în nopți ce nu există
și dimineața să rămânem vii
în șuierat de gloanțe ce persistă
să ne iubim râzând ca doi copii.

3 comentarii:

  1. Aceasta poezie este superba,ma face sa cred in iubire ca intr-un ultim strigat al vietii catre ceruri

    RăspundețiȘtergere