sâmbătă, 5 septembrie 2009

Ceasuri de carton



în inimă port noaptea, ca pe un diamant neşlefuit
templu lăturalnic, înrămat în ecouri
carnavalul diurn îşi scutură măştile stacojii,
lăsând cerneala să-mi curgă printre degete
ca un izvor al făgăduinţei regăsite.

ceasuri de carton măsoară contratimpul
când încet, mă strecor între pământ şi cer,
cu graba nefirească a unui pribeag
transform clipele în paranteze deschise

spre nicăieri…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu