sâmbătă, 5 septembrie 2009

Chemarea sângelui



tu, suflet geamăn, al meu frate
acelaşi sânge ne-nfioară
urlăm la stele, vii, în noapte
eu ca un om, tu, ca o fiară

stindard al unor vechi popoare
în mistica-ţi singurătate
mă regasesc prin tine iară
nemărginit în libertate

suflarea nopţii ne dezmiardă
iar ochii scapără sticloşi
o luna albă, tremurandă,
a carnasierilor strămoşi

barbare simţuri scelerate
prădează-n profanat ecou
din tine sunt a treia parte
pe muntele lui Lycaion.

ma regăsesc prin tine iară,
fiara-om, om-fiara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu