marți, 20 septembrie 2011
Ploile din ochii tăi
e timpul să plec
las apa să curgă
fereastra deschisă
şi patul răvăşit
e timpul să-mi acopăr
inima cu umbrarul
uitării
ca şi cum niciodată
n-aş fi purtat semnele
săgeţii
nu încerca să mă cauţi
sunt acolo
am fost dintotdeauna
stau în faţa oglinzii
si-mi piaptăn tristeţea
şoptesc un descântec de iubire
desenand conturul
ploilor din ochii tăi
miercuri, 14 septembrie 2011
îmi stă deasupra un cer hemofilic
involuntar
îmi deschid palmele
ca un indian cherokee
în plin extaz
bolborosind apăsat
descântece de iarbă
anestezie totală
inimi zvâcnind tot mai încet
o muzică ambientală
îmi strivește neuronii
mă încălzesc la ultima stea căzută
strângând la piept găuri negre
e tot ce-a mai rămas de iubit
duminică, 4 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)