skip to main |
skip to sidebar
stropi de turcoaz îmi alunecă printre degete
într-un ocean ostil de forme diforme
anihilând dovezile timpurii de verde pur
în arestul voluntar al cuvintelor
drumurile se bifurcă înspre alte refugii
și mă scurg prin clepsidre mult prea înguste
afundându-mă în nisipurile mișcătoare
ale marilor neînțelesuri
rămân cu imaginea ta în tablouri succesive
ca un laitmotiv cu pandantiv la suflet
îmi amintesc cum făceam partajul săruturilor
la scară largă.
te visez împărțind cerșetorilor fluturi
pe drumeagul plin de monede
am ochii închiși, dar văd coada curcubeului
din Valea regilor.
te-am luat ostatic, după gratii de cuvinte
și te-am îmbrăcat în hainele de zeghe ale iubirii
ca fiecare zi să-ți fie pedeapsă capitală
pe scaunul electric al sărutărilor fierbinți
iartă-mă, dacă uneori te schimb cu tăcerea
și-mi iau pastila de gânduri cu un pahar de poezie
iar vântul îmi scrie povestea pe cartilagii de frunze
ce rămân să-și încheie testamentul la ferestre de suflet
iartă-mă, dacă ochii mei caută luna, ca pe o soră pierdută
și desenez orizonturi pe tâmplele timpului,
dar rămân un copil ce se dă în leagănul nopții,
în custodia licuricilor hoinari.
î
mi foșnesc mâinile prin catifele de gânduri
încălzind la piept ultimele frunze
pe cheiurile silențioase de amurg cenușiu
mă-mbăt cu lacrimile proaspăt cosite.
au dat în pârg culegătorii de dragoste
prinzându-se în hora propriilor inimi
cristalizând chemarea în vânturi șuierătoare
din crupa îmbietoare a florii de zefir
carnavalul își ascunde măștile protocolare
în scorburile adânci din trunchiul viselor
călăuzindu-i în așternuturi de purpură
doar pe cei îndrăgostiți de ploaie
mă furișez printre cortinele trase ale cerului
și o văd trecând, în haine de curtezană
croindu-și panglici din iriși sălbatici
ducând cu ea șoaptele celor ce cuvântă.
-această poezie v-o dedic vouă, celor ce citiți poeme cu parfum de noapte
”the healing is in your soul”d
e vină sunt eu, căci ți-am iubit petalele
crezând că ești un fluture rătăcit
am deschis palma la zborul tău întrerupt
și-am constatat că de fapt îți crescuseră spini pe aripi
de vină sunt eu, c-am lăsat iubirea să curgă
precum o ploaie de vară,
mistică și efervescentă
în deșerturi mult prea neprimitoare
de vină sunt eu, c-am lăsat deschise porțile inimii
pentru străinul din tine
fără să știu să mai găsesc cheia
în noaptea de plumb a sufletului tău
de vină sunt urmele pașilor mei
pe nisipuri fierbinți, dogoritoare
oțelindu-mi visele cu somnul unui cataleptic,
străjuitor al nimicului.
de vină sunt eu, căci m-am dezvelit privirilor tale
până în străfundul așteptărilor
și-am rămas ca un copac fără frunze în mijlocul iernii
păzind torța unei iubiri proscrise.
inima toamnei se scutură de frunze
desăvârșind opera triumfală a vântului sălbatic
într-un tablou poetic perfect
ce-și ia lumina dinspre răsăritul cuvintelor
și roagă tăcerea să cânte simfonia sufletului
de parcă timpul ar continua să curgă
în sens invers.
aștept să se ghemuie luna sub aripa norilor
ca să-mi opresc inima la marginea unei file albe
învățând-o cum să bată la unison cu tăcerea
făcând să cadă cortina gândurilor
între două foșnete.
arunc văluri în cascade furibunde
peste miracolul ploilor de sticlă
încălzind în palma strânsă cioburi tăioase
ce-și caută perechea în puzzle-ul amintirii
reflectând culorile unui fost curcubeu
de lacrimi.
vorbește-mi de iubire, cu glas înalt, șoptit,
când sfeșnicele nopții veghează-n infinit
în așteptarea zilei, ascunde-mă sub lună
să gust dulceața mierii cu stropi de mătrăgună
vorbește-mi de iubire cu glas duios și rar
coboară-mă din stele pe-al gândului altar
din nesfârșirea clipei, desprinde-mi o petală
să-ți scriu parfum de versuri cu-a nopții călimară
cu vrejul de cuvinte înșirui o poveste
iar stelele deschid al visului ferestre
captivi în agonia sublimului fior
când luna stă de pază, vorbește-mi de amor.
amurgul se zbate sub meteoriți de plastic
reflectând pandemia diversificată
în crematorii lăuntrice
...don't panic
pedeapsa capitală e inclusă în preț
nu te costă decât putreziciunea eternă a viselor
printre sentimente vândute în bazaruri bizare
...don't panic
vei învăța să clonezi zeii
în sute de copii personalizate
măști, stereotipuri, expresii faciale
în machete colorate de carton
...don't panic
ești propria ta portavoce
în care îți urli capitularea
fără să știi că te vânai singur
către destinația zero
...don't panic
ești doar tu, în cămașa de forță a vieții
sub anestezia timpului
așteptând cuminte, perfuzia cu poezie.
