luni, 8 aprilie 2013

singurul animal îndrăgostit




nu am nimic împotriva celor care-au uitat să iubească
în locul lor păstrez în borcane cărăbuşi roşii
închid uşa şi plec mai departe
în salinele prin care trec vii îndrăgostiţii
când şi când îngerii mei strigă
acuzându-mă de neiubire
de tot felul de alte crime şi sperjururi
menite să zguduie din temelii
ai făcut ravagii în somnul iepurilor
şi oraşul nu a mai fost la fel de atunci
am rămas printre oameni singurul animal
care iubeşte.      (Ultima carte despre întuneric)  

miercuri, 14 noiembrie 2012

Zona zero



să ne iubim mai mult ca niciodată
ca un refren de iarnă timpurie
ne scufundăm în marea tulburată
să ne iubim cu  sens și poezie

să ne iubim cu foc de artificii
ca doi străini certați cu Dumnezeu
să ne iubim sub sumbre auspicii
nu sunt a ta nici nu ești al meu

să ne iubim aproape și departe
trădați de oameni și iubiți de zei
să inventăm cuvinte nerostite
să ne iubim în cuștile cu lei

să ne iubim în nopți ce nu există
și dimineața să rămânem vii
în șuierat de gloanțe ce persistă
să ne iubim râzând ca doi copii.

miercuri, 31 octombrie 2012

viva los muertos



am închis ochii și pretind că iubesc chiar dacă nimic nu se confundă
nimic nu pocnește și viața e o balenă eșuată în primele rânduri se materializează
păpuși insipide cu gulerul tras și niște umbre tăioase
m-am obișnuit să vorbesc cu morții și cine știe de câte ori
s-au strâns lângă mine acele femei albastre și bărbații cu inima smulsă
o gaură-n piept făcută de gloanțe oarbe într-un acces de trezire
ca un duel dintre bine și rău din care nimeni nu scapă cu viață
Dumnezeu e prea sus nu-i place teatrul preferă liniștea din spatele măștii
suntem atâția în oglindă încât reflecția pare aceeași mi-e indiferent
dacă îmi spun o minciună frumoasă cu miros de dezinfectant
și aștept să mă înghită ploaia de la pământ  la cer
o linie continuă stoluri căzute și morții aceia tineri printre noi.

joi, 9 august 2012

doar eva înțelegea plânsul șerpilor



doamna în negru a speriat toate păsările
iubiții îi fugiseră încă din prima noapte
se dezbrăca prea des pe bancheta din spate
de hainele strâmte, și-o inimă ce trecea printre degetele oricui
călătorea des cu trenul și nu puteai spune că era banală
jefuia moartea de iubirile abandonate sub șine
și doar eva înțelegea plânsul șerpilor
când noaptea venea prea repede și toată lumea pleca
la adăpostul mâinilor întinse doamna în negru
își pieptăna părul în mare sorbea ceaiul
vorbea cu dumnezeu vrute și nevrute
și inima îi bătea mai repede de câte ori se apropiau
păsările vântul îndrăgostiții
zgomotul de tocuri pe apă cuiele smulse din carne
și-un bilet către ultima viață cu efecte speciale.

sâmbătă, 4 august 2012

Poemul somnului



noaptea trecută nu am putut să dorm
cineva mi-a furat somnul noaptea trecută
cearșafurile se micșorau sub treptele lunii
un nor mi-a intrat în cameră și din dulap
ieșeau umbre gătite de carnaval
un incubus grăbit aștepta la rând
să-i citesc poeme de somn
apoi să  ne ascundem sub frunze
devorându-ne încet până la os

noaptea trecută nu ai venit
doar am visat că deschizi ușa
răsucești cheia
și mă găsești înainte să se lumineze

până la urmă și moartea devine o rutină

luni, 30 iulie 2012

love is a prioripost



te iubesc în noaptea de Sabat
sărutând morminte

mă aperi de foame și frig
mă întreb care e formula pentru dezastru
în propriile noastre piepturi bat pietre
adânc și ireproșabil

mă inunzi cu privirea și fiecare deșert e mai roșu
decât al nostru
love is a prioripost și nimeni nu stinge lumina
doar astăzi mai credem în praf de zâne

miroși a singurătate ca un laitmotiv
să-ți mai citesc un rând din poveste
în fața oglinzii cu perdelele trase
șșșt morții ne ascultă 

luni, 23 iulie 2012

Înainte de toate baby


și iubirea e tot o formă de sinucidere
unii mor mai greu alții mai ușor
unii rămân până târziu și mor la marginea verii
cu buzunarele pline de inimi și pâine
mai sunt aceia care se trezesc dimineața devreme
și rămân netrăiți până la apus
atunci apar ultimii eliberați
ce au învățat că e imposibil să iubești cadavre
și zeii sunt reci în primele ore ale eternității.

nu te-am iubit baby a fost o chestie neconvențională
de care ne-am agățat și n-ai spus niciodată nu
oricât de târziu îți treceam prin minte puțin deghizată
sporadic îți defrișam  gândurile cu indulgență
răsturnând stejarii rămași să-ți păzească sfârșitul
am stins lumina în nopțile când vroiai să mori
și n-am lăsat nici o stea să te atingă
te-am ucis dinainte să te naști cu mâinile goale
baby.