buzele tale aveau gust de cireșe amare
iar curbele umbrelor noastre îmi șopteau să rămân
la capătul așteptărilor se afla doar clipa
priveghindu-ne dorințele cu ochi de gorgonă
ce-și neagă propria împietrire
dar zâmbetul tău îmi sfâșia cuvintele, bucată cu bucată
steril, ca o furtună de nisip în ochii iubirii
carismatic, ca un fulg presărat pe pleoapa visului
am fost martor tăcut al lacrimilor sfărâmate
din esența marilor idealuri
borderoul unei iluzii cathartice,
uitată, undeva, pe crestele timpului.
ți-am arhivat reflecția,
printre relicvele destinate contemplării
un bibelou antic, din cufărul verilor pierdute.
mda,
RăspundețiȘtergereiar restul sunt doar cuvinte . . .