marți, 8 septembrie 2009

Orfani de suflete



îmi închipui viaţa ca pe un bilanţ tragic
al evadărilor din noi înşine
jucând şah la porţile infinitului
cu propriile inimi
mereu prea prinşi în ascensiunea prezentului
plutim în gravitaţia surdă a nonsensului

inele de gânduri se-aşează
pe degetul încovoiat al timpului
placate cu resturi de iubire
şi sedimente ale unor ploi trecute
ce şi-au găsit refugiul în noi,
cei orfani de suflete.

4 comentarii:

  1. Sper că ai salvat tot din vechiul blog.

    RăspundețiȘtergere
  2. "inele de gânduri se-aşează
    pe degetul încovoiat al timpului
    placate cu resturi de iubire
    şi sedimente ale unor ploi trecute
    ce şi-au găsit refugiul în noi,
    cei orfani de suflete" - trebuie să spun: SUPERB...

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pentru comentarii, prieteni dragi, bine aţi venit pe noul meu blog, da am salvat tot blogul, pentru ca nu am mai reusit sa incarc imagini deloc, nu stiu ce s-a întâmplat, aşa că am migrat în altă parte. O zi frumoasă vă doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. E frumos, dar e la limita ... suportabilului, dincolo de care, mai degraba te "prabusesti".
    Nu incerca sa fi ASA de posesiva...nimic NU poate fi pastrat !
    Raman doar ... "32 de grame" care nici alea nu sunt "ale noastre", dar de care trebuie SA AVEM mare grija.
    Daca este Lisandru Cristian pe aici, inseamna ca "totu-i in regula" !
    BineTze !
    ~,

    RăspundețiȘtergere