luni, 30 iulie 2012

love is a prioripost



te iubesc în noaptea de Sabat
sărutând morminte

mă aperi de foame și frig
mă întreb care e formula pentru dezastru
în propriile noastre piepturi bat pietre
adânc și ireproșabil

mă inunzi cu privirea și fiecare deșert e mai roșu
decât al nostru
love is a prioripost și nimeni nu stinge lumina
doar astăzi mai credem în praf de zâne

miroși a singurătate ca un laitmotiv
să-ți mai citesc un rând din poveste
în fața oglinzii cu perdelele trase
șșșt morții ne ascultă 

luni, 23 iulie 2012

Înainte de toate baby


și iubirea e tot o formă de sinucidere
unii mor mai greu alții mai ușor
unii rămân până târziu și mor la marginea verii
cu buzunarele pline de inimi și pâine
mai sunt aceia care se trezesc dimineața devreme
și rămân netrăiți până la apus
atunci apar ultimii eliberați
ce au învățat că e imposibil să iubești cadavre
și zeii sunt reci în primele ore ale eternității.

nu te-am iubit baby a fost o chestie neconvențională
de care ne-am agățat și n-ai spus niciodată nu
oricât de târziu îți treceam prin minte puțin deghizată
sporadic îți defrișam  gândurile cu indulgență
răsturnând stejarii rămași să-ți păzească sfârșitul
am stins lumina în nopțile când vroiai să mori
și n-am lăsat nici o stea să te atingă
te-am ucis dinainte să te naști cu mâinile goale
baby.

joi, 19 iulie 2012

Iubirea, o formă a pustiului




sunt pustie ca un ecou în Groapa Marianelor
sau un clișeu personalizat
între tonele de însemnări apocaliptice
opui rezistență în tot acest strigăt
pe care l-am ascuns în semiobscuritatea unui sens
am intrat prin efracție în inima ta
iar acum alergi după hoți de lumină
sătul de atâtea nopți petrecute în palma mea
ca un implant  catatonic

îti port adn-ul tuburile cu oxigen
diminețile când privești în gol

întotdeauna vii nechemat
și e prea frig să te invit înăuntru
am ajuns într-un loc unde  iubirea
e cea mai odioasă  stare.

luni, 9 iulie 2012

Foame



am rămas prea puțini. chiar dacă cei incinerați ne mai strigă uneori când vântul bate din direcția opusă și le simțim preț de o clipă cenușa pe buze, croindu-și drum în sanctuarele prăfuite ale  cerului, iar timpul, da timpul, se termină, folosind ultima stea pe post de chibrit.
e arșiță ca atunci când a început totul. contraforme se scurg, se lichefiază pe marginea unui cuib de aligatori. această temperatură venusiană e aproape plăcută. simțim la fel nu e nevoie să negi. îmbrăcăm aceiași blugi agresivi, inhalăm aceleași substanțe, strângem din dinți când doare și iată-ne, blânzi și iertători, gata să ne vindem sufletul pentru o clipă. aș vrea să se oprească totul, apoi să se strângă la loc ca într-o carapace sigură, să putem continua ce am început. să refacem nodurile, să coasem pielea la loc,  să dăm drumul libelulelor din creștet. e cald, ca într-o vizuină de arici, și se întunecă mai mult decât oricând. ascult agonia timpului ca un orgasm senil, ținând extinctorul în brațe. suferi la fel ca mine, te văd cum te prefaci în scrum. am ajuns prea târziu, și acum încerc să-mi astâmpăr foamea cu ce a mai rămas din noi.

joi, 5 iulie 2012

Submission



iubesc magicienii și vestele antiglonț, 
îmi injectez întuneric, sunt dependentă de plumb
nu voi spune chiar tot. în antecamera morții îmbrac dantele 
din piele de fluturi și las pe mai târziu actul 2
o veche urmă de tanc îmi apasă corsetul
iubesc nemărginirea ta sărutând așternuturi fragile
viața îmi atârnă de jugulară și  singurătatea
e doar o femeie ușoară.


iubitule, vorbește-mi despre moarte
ca un cunoscător, răvășindu-mi trupul
de rănile tale.



miercuri, 4 iulie 2012

Gândurile ierbii




nu voi mai scrie nici un poem de iubire
sunt prea moartă ori prea vie ori prea tristă
sau poate prea goală
lanțurile nu cad dintr-o îmbrățișare
și nici măcar nu-mi inspir milă
e prea mult sau poate prea puțin
mă dizolv precum o ceață sub ochii tăi
și începi să mă cauți prin gândurile ierbii
profanând cerul și pământul 
cu tăișul unui Excalibur

în cartier, toate umbrele tac.