Nu știu de ești bărbat sau înger
Dar știu că cerul ți se-așază pe pleoape
Când lumina-ți desenează în palmă curcubeie
Iar cuvintele prind viață
Doar când îmi vorbești de iubire
Nu știu de ce corăbiile naufragiază
În portul unui suflet pustiu
Lăsându-și pânzele sfâșiate
În bătaia vântului
Dar știu că mă nasc din nou
Sub aripile tale
Nu știu dacă luna răsare
Doar la porțile viselor
Înflorind ca o regină a nopții
La ferestrele poeților
Dar știu că îngerii poartă numele tău
Pe buze…
și știu că tu-mi alungi demonii, departe
Un alt poem foarte reuşit... Numai bine îţi doresc!
RăspundețiȘtergereProbabil ca e si una si alta si desigur foarte fericit ca se rasfrange atat de divin in ochii celei care il iubeste...
RăspundețiȘtergereUn poem incantator cu mai multe versuri memorabile si... originale!
Sunt inger! :)
RăspundețiȘtergerechris-bine te-am regasit si sa ai o zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereIgerul tau-iti multumesc pentru comentariu si iti apreciez opinia, toate cele bune!
RăspundețiȘtergeresimion cristian-inseamna ca prin cer e penurie de ingeri!
RăspundețiȘtergere