sâmbătă, 5 septembrie 2009

Pribegie




orbind prin băi de soare
îmi prelungesc sentinţa
fără apel – când viul
descoperă fiinţa

călătorind prin veacuri
şi preistorii sumbre
calvarul ideatic
curg ceţuri printre umbre.

în pribegia-mi lentă
plâng muzele profetic
tiparul unui zâmbet
îngheaţă cibernetic

sincronic gând dă roade
prin vitregii sonore
plantat în anarhia
fatidicelor ore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu