duminică, 6 septembrie 2009

De vorbă cu timpul



de pază la porţile gândului
tai bucăţi de timp în 4 colţuri,
fără ca timpul să ştie
foarfeca îi retează sfârşitul
şi fiecare om va avea timp
pentru încă o îmbrăţişare

dacă timpul nu şi-ar lua notiţe
iar anii şi-ar pierde şirul
săpând tranşee adânci în bătălia anilor
i-aş împrumuta propriul creion
cu care să-şi scrie poemul anotimpurilor
şi un ac cu aţă, cu care să coase
plăgile amintirilor.

întotdeauna, mi-am imaginat timpul
ca pe un bătrân cu părul vâlvoi
plictisit de atâtea zile lungi
în care se scurge mai încet sau mai repede,
depinde de starea sa de spirit.

vorbindu-i, am înţeles că nici lui nu-i este uşor
să facă mereu acelaşi lucru
iar oamenii să-i ofteze mereu în ceafă
că nu mai au timp…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu