vineri, 2 octombrie 2009

Refrenuri



carbonizat în înlănţuiri sterpe
valsul îngerilor descătuşează neantul
cu mişcări rătăcite şi aripile zornăind,
călcând apăsat pe propriile umbre

note nefaste zburdă deasupra miriadelor de triluri
viorile smulg sfâşierea fatidică a roşului pur
albia simţurilor seacă, înflorindu-i spinii,
în lupta dintre braţele aceluiaşi trup
se revarsă acalmia apostolică a versurilor
străjuind dansul pastelat cu mori de vânt sălbatice
şi cu degete ce nasc refrenuri armageddonice
abolind sclavia tăcerii.

6 comentarii:

  1. Esti nebuna si scapata din lanturile noptii, dezvaluindu-i toate misterele.Impresionezi prin viziune,alianta cuvintelor ne arunca dincolo de orice bariere ale Universului.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce-mi place cum suna "scăpată din lanţurile nopţii", te pricepi la metafore, nu crezi că ar trebui să începi să scrii?

    RăspundețiȘtergere
  3. "albia simţurilor seacă, înflorindu-i spinii,
    în lupta dintre braţele aceluiaşi trup
    se revarsă acalmia apostolică a versurilor
    străjuind dansul pastelat cu mori de vânt sălbatice" - imagini plăcut surprinzătoare...

    RăspundețiȘtergere
  4. "valsul îngerilor descătuşează neantul
    cu mişcări rătăcite şi aripile zornăind,
    călcând apăsat pe propriile umbre", superbă imaginea:)

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc pentru comentarii, o zi frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere