”the healing is in your soul”
de vină sunt eu, căci ți-am iubit petalele
crezând că ești un fluture rătăcit
am deschis palma la zborul tău întrerupt
și-am constatat că de fapt îți crescuseră spini pe aripi
de vină sunt eu, c-am lăsat iubirea să curgă
precum o ploaie de vară,
mistică și efervescentă
în deșerturi mult prea neprimitoare
de vină sunt eu, c-am lăsat deschise porțile inimii
pentru străinul din tine
fără să știu să mai găsesc cheia
în noaptea de plumb a sufletului tău
de vină sunt urmele pașilor mei
pe nisipuri fierbinți, dogoritoare
oțelindu-mi visele cu somnul unui cataleptic,
străjuitor al nimicului.
de vină sunt eu, căci m-am dezvelit privirilor tale
până în străfundul așteptărilor
și-am rămas ca un copac fără frunze în mijlocul iernii
păzind torța unei iubiri proscrise.
Da, cunosc sentimentele... Frumoasă poezie. Un pic tristă dar frumoasă. Cam aşa se întâmplă să rămâi dacă eşti doar tu implicat sentimental într-o relaţie: păzind torţa unei iubiri proscrise. :)
RăspundețiȘtergereasa e, e vorba de prietena mea, careia ii doresc sa inceteze sa mai pazeasca torta acestei iubiri.
RăspundețiȘtergereO altă poezie deosebită... Felicitări, Bianca...
RăspundețiȘtergeremersi Chris, o zi buna.
RăspundețiȘtergereMult prea reale versurile tale, felicitari si ropote de aplauze ...............
RăspundețiȘtergereAm retinut in podul palmei, dar si in cerul gurii si sub pleoape cuvintele: "ți-am iubit petalele
RăspundețiȘtergerecrezând că ești un fluture rătăcit
am deschis palma la zborul tău întrerupt"
bine ai venit Mauricia, te astept oricand, cu drag.
RăspundețiȘtergeremultumesc Adrian,ma bucura cuvintele tale de lauda.
RăspundețiȘtergereUn pic trista si melancolica, dar la fel de frumoasa si artistica:)
RăspundețiȘtergereSensibilitate cu aromă de tristeţe.. gânduri pline de culoare...
RăspundețiȘtergere