strâng în mine resturi de oameni
pentru că mi-e milă de sfârşituri de tandreţe, de agonie, de somn
îmi voi smulge gândurile din rădăcină
şi voi păşi pe vârfuri între două ferestre închise
caut ceva să aprindă chibritul
până constat că mă sting
buzele tale au gust de mentă
şi totul începe la fel cum se termină
sunt anumite lucruri care nu se întâmplă
de câte ori ne deghizăm în copaci
şi lăsăm cearşafurile mai rupte decât ieri
voi vorbi despre dragoste şi coborâtul scărilor
pentru că mi-e milă de începuturi care nu se sfârşesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu