luni, 2 noiembrie 2009

În leagănul nopții



te-am luat ostatic, după gratii de cuvinte
și te-am îmbrăcat în hainele de zeghe ale iubirii
ca fiecare zi să-ți fie pedeapsă capitală
pe scaunul electric al sărutărilor fierbinți

iartă-mă, dacă uneori te schimb cu tăcerea
și-mi iau pastila de gânduri cu un pahar de poezie
iar vântul îmi scrie povestea pe cartilagii de frunze
ce rămân să-și încheie testamentul la ferestre de suflet

iartă-mă, dacă ochii mei caută luna, ca pe o soră pierdută
și desenez orizonturi pe tâmplele timpului,
dar rămân un copil ce se dă în leagănul nopții,
în custodia licuricilor hoinari.

8 comentarii:

  1. prima strofa e bestiala, a doua e si ea buna iar dupa parerea mea umila trebuia sa se tremine aici :),
    si mie imi place luna, si apropo era plina si perfecta aseara ;)
    spor la scris

    RăspundețiȘtergere
  2. Am devenit instantaneu un fan al celei de-a doua strofe... "Pastilă de gânduri cu pahar de poezie" - iată o posibilă reţetă a fericirii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Fără a treia strofă mesajul era şchiopătat. Mă rog, părerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  4. va multumesc tuturor si va doresc toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. frumos ...aveţi talent!Dar si in noapte as prefera http://biserica-savinesti.blogspot.com/2009/10/lumina-lina.html

    RăspundețiȘtergere
  6. te-am luat ostatic, după gratii de cuvinte
    și te-am îmbrăcat în hainele de zeghe ale iubirii
    ca fiecare zi să-ți fie pedeapsă capitală
    pe scaunul electric al sărutărilor fierbinți, superbă surprindere a unui prizonier în ghearele iubirii:)

    RăspundețiȘtergere