miercuri, 14 septembrie 2011

îmi stă deasupra un cer hemofilic


involuntar
îmi deschid palmele
ca un indian cherokee
în plin extaz
bolborosind apăsat
descântece de iarbă
anestezie totală
inimi zvâcnind tot mai încet
o muzică ambientală
îmi strivește neuronii
mă încălzesc la ultima stea căzută
strângând la piept găuri negre
e tot ce-a mai rămas de iubit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu