born in hiroshima.avi

Iubirea venea şuierând

Viaţa e o gară,
din care intră şi ies,
bărbaţi şi femei cu haine rupte
aşteptând trenuri întârziate,
ascuţindu-şi cuţitele,
încă o primăvară,
în care marfarele vin
încărcate cu vise.
Astăzi suntem oase,
pe care se scurge încet
sângele apusului.

O ploaie rece
aspira infinitul
şi palmele tale mă dureau
împrejurul lacrimilor,
mai rămân copacii din noi
însetaţi de zefir,
şi iubirea care venea şuierând
ca o locomotivă cu aburi.

Dincolo de tăcere

vom face dragoste cu hainele pe noi
şi luminile aprinse
doar aroma de marţipan,
a deşertului
ne va scutura de tristeţe.

sărutul tău,
tatuaj din sârmă ghimpată,
se va întoarce să-mi culeagă rugina
de pe degete.

cutia poştală e plină de cenuşă
şi nu mai am timp să iubesc
urma sângelui tău pe zăpadă.