Furtuni de nisip

furtună de cuvinte
risipă de cer
undeva, Dumnezeu își ascute sabia
sub o aripă
lăsându-ne timp pentru încă o reflecție
în oglinda semi-obscură

metafore stricate
asezonează epidemia de tăcere
ca niște păsări ce și-au pierdut direcția
și orientarea
și zboară în derivă
spre nicăieri

legături de sânge
bolnave de anemie
anomalii ridicole
aruncă salve de ură transparentă
ce duc la consolări somnambule
la limita absurdului

împart clipele la doi
în aceeași clepsidră
încercând să manipulez timpul
dar dezlănțui doar furtuni de nisip
către miazănoapte