La mulți ani, dragul meu, și pentru azi, și pentru mâine, și pentru fiecare zi din acești 10 ani de când renaștem din dragoste în fiecare dimineață, de când iubirea ne poartă pe aripile sale sublime, de când povestea ni se scrie singură în jurnalul nostru de îndrăgostiți. Te iubesc enorm și îți mulțumesc pentru că exiști!
Mai sterg înca o lacrimă din regiștrii trecutului și las iubirea să-mi străjuiască amurgurile Precum un înger păzitor la poarta viselor Ce ne creionează povestea în jurnalul cerului
Mă resetez din umbre, pentru încă un sărut Dăruind timpului rostul unui zâmbet.
Mă abandonez brațelor tale, pentru infinit Și recad în coma gândurilor albastre Dialogand cu fiecare desprindere de mine în timpanele surde ale anotimpurilor
Mă ții în palmă iar eu îți desenez Linii ale dragostei pe suprafețe vaste Până când respirăm la unison Până când ne bate o singură inimă
Nu știu de ești bărbat sau înger Dar știu că cerul ți se-așază pe pleoape Când lumina-ți desenează în palmă curcubeie Iar cuvintele prind viață Doar când îmi vorbești de iubire
Nu știu de ce corăbiile naufragiază În portul unui suflet pustiu Lăsându-și pânzele sfâșiate În bătaia vântului Dar știu că mă nasc din nou Sub aripile tale
Nu știu dacă luna răsare Doar la porțile viselor Înflorind ca o regină a nopții La ferestrele poeților Dar știu că îngerii poartă numele tău Pe buze…
realități fără resentimente prea curbate sau prea înguste drame ale ultimelor clipe drame turbulente cu tentacule prea lungi evadări subliminale marcate de somnuri ireversibile oameni prea obosiți să mai caute lumina de la capătul tunelului
realități bruște scăpate de sub control rostogolindu-se la vale stop!
-nu-mi doresc decât o primăvară interbelică ruptă din realitate
drame interioare cu ploi acide poeme, alcool, amfetamine toate sunt încercări disperate de evadare pauze longitudinale călătorii la limita morții
răspunsurile se nasc din întrebări, moartea se naște din viață
