marți, 5 ianuarie 2010

Tandrețe



aștept să te prelingi
precum o mătase neagră
în noaptea gândurilor colțuroase
indescifrabil,
maleabil,
ca lutul în mâinile zeilor
să-mprăștii culori de verde-venin
în apropierea cuvintelor de sticlă

aștept să te culeg
dintre picăturile timpului
să te așez pe iarba încolăcită
de gâtul fragil al clipelor

îți zgârii reflecția
cu tăișul inocenței
în oglinda desăvârșită a cerului
plătind tribut pentru îmbrățișările prea lungi
pe terenul accidentat al iluziilor
când iubirea își compune poemul

5 comentarii:

  1. Frumoase ganduri, Bianca!
    O zi placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi permit să remarc ultima strofă... Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da un zbor viu tandreţea asta a ta. Faine versuri:)

    RăspundețiȘtergere
  4. ce poate fi mai frumos decat doua suflete inlantuite in sentimentul pur al iubirii..

    RăspundețiȘtergere