Cand mi se face dor de tine Zbor in iatacuri de ingeri Si ma nasc din vanturi taioase Doar ca sa te pot privi cum dormi La marginea pernei, cu ochii intredeschisi si ma uimeste linistea noptii cand mana ta ma cuprinde in somn chiar si la mii de mile distanta tu esti acolo, indicibil asteptandu-ma sa-ti fiu aleasa in palatele de clestar al sufletului
cand mi se face dor de tine ma lupt cu morile de vant doar ca sa te pot privi cum dormi...
îmi canalizez energia spre coliziunile cu mine însămi îndeosebi la orele târzii când până şi cerberii dorm cu boturile pe labe
mă las să plutesc prin mlaştinile de gudron ale viselor aşteptând să crească nuferi albi din infern
mă intrigă orizontul cu ghicitorile-i maladive numere, semne, linii întrerupte chiar şi în stratul de ozon
văd îngeri ce cosesc în ploaie abandonaţi în coşmarul etern al nemuririi şi mă destram printre aripile lor jilave rupându-mă de tot ce m-apropie de lumină
trec ca o umbră purpurie printre lacrimile cerului iar luna trasează semicercuri imposibile în cimitirele proaspăt cosite.
