orașul monoton
trosneste din incheieturi
la ore târzii
gerul amar
sfâșie haina unui pribeag
alterându-i ultimele gânduri
evisceral
vântul aruncă săgeți
speculând tremurul firii
oameni zgribuliți
cu privirea-n barbă
își scutură inima de alb
dau un reset
gândurilor iernoase
decorându-mi sufletul
cu flori de gheață
Ei, chiar atât de frig să fie, încât să-ţi blindezi grădina sufletului?:)
RăspundețiȘtergereUn reset pentru gâdurile iernoase aş da şi eu... Mai ales în ultima vreme, de când a revenit iarna în Bucureşti...
RăspundețiȘtergereMarius- se topesc cand vine primavara...
RăspundețiȘtergerecristian- e iarna cam peste tot si gerul asta parca isi scrie versurile singur..
RăspundețiȘtergerePoza e superba!
RăspundețiȘtergere