orașul monoton
trosneste din incheieturi
la ore târzii
gerul amar
sfâșie haina unui pribeag
alterându-i ultimele gânduri
evisceral
vântul aruncă săgeți
speculând tremurul firii
oameni zgribuliți
cu privirea-n barbă
își scutură inima de alb
dau un reset
gândurilor iernoase
decorându-mi sufletul
cu flori de gheață
