Adio, Toby...

Astazi s-a stins Toby. E o zi extrem de trista, si parca nici cuvintele nu se scriu prea usor. Nu credeam ca va fi atat de greu, e ca si cum ai pierde un membru al familiei, parca se rupe ceva definitiv. O sa-mi amintesc mereu veselia cu care ma astepta sa vin acasa, chiar daca in ultima vreme boala si-a pus amprenta pe trupusorul lui. Am facut atat de multe lucruri impreuna, atatea amintiri, atatea momente frumoase, pentru care am sa-i multumesc.

Nu o sa te uit niciodata, catelul meu drag, sper ca acolo unde esti sa nu mai suferi.

Volumul Transplant de iubire, poate fi comandat la adresa de mail biancadan83@gmail.com, pret 10 lei

Transplant de iubire, varianta electronică

http://www.scribd.com/doc/60004314/Transplant-de-Iubire

Eu știu

mi-ai spus: pe mine mă cauți

eu sunt străinul

care se cațără pe gândurile tale

ca un păianjen pustnic

verbul a fi

răpus de o singură lacrimă

gara

spre care te îndrepți prin furtună

izbindu-te de ziduri

eu știu cine ești

un poem cu susul în jos

pe care-l citește doar Dumnezeu

Șoapte

E atât de târziu și sferele survolează ultimele piscuri îmbătrânite de singurătate. Un zornăit de lanțuri străpunge liniștea, care cu greu se așezase între gândurile noastre, lăsând în urmă dâre de praf și munți de necuvinte. Urmele pașilor tăi străjuiau nisipul scurs în furtuni solare, ca un temnicer neconvențional, la stânga și la dreapta apusului. Privesc printre gene, fără să caut, fără să cer, clipa care tocmai a plecat pentru totdeauna, nelăsând între noi decât umbra caraghioasă a întunericului, poate vreun poem nescris, sau cicatricile din războiul dus cu noi înșine. Nu-mi aduc aminte sărutul tău. Era atâta zăpadă, încât avalanșele au îngustat toate căutările și haite de lupi îmi jupoaie sufletul la nesfârșit, focul e undeva departe, într-o altă dimensiune, destrămându-se într-o singură lacrimă, ca un sacrilegiu. Mă privesc în oglindă și închid ochii. Gândurile mi se sting într-o hiperbolă a căderii, până mă transform în cenușă, și vântul deschide fereastra larg, împrăștiindu-mă în brațele primitoare ale nopții. Îți aud vocea, ca o șoaptă, mi se pare mie, sau spui că mă iubești?

Aparitia volumului de poezie Transplant de iubire, de Bianca C. Dan

”Volumul de poezie „TRANSPLANT DE IUBIRE” al poetei Bianca C. Dan produce o neaşteptată uimire revelaţiei asupra posibilităţii semantice a cuvântului. Dacă procesul firesc al poeziei lirice merge din afară înăuntru, până la exploatarea subconştientului, vedem aici, paradoxal, o învăluire a exteriorului de către interior. Construcţia e ca o crisalidă întoarsă pe dos, unde interiorul devine exterior şi invers. Nu subiectul determină faţetele obiectului, ci obiectul dă contur spiritului subiectiv.”-ION KAMLA

”Căutările interioare sunt cu insistenţă abordate ca o religie, dusă spre perfecţiune... în care geniul creator caută cuvântul: ”Mai presus de toate e cuvântul,/ce taie în carne vie,/silenţios ca un fluture,/acuzaţii nefondate îmi zgârie timpanele/aşteptând răspunsuri de sticlă” (Mai presus de toate e cuvântul).
Imaginile ireale, venite dintr-o lume imaginară, grotescă, sunt persiflate, ironizate, iar în jocul cu moartea şi viaţa, divinul stă cu poeta la masă, la un ceai... ” Neantul este ultima frontieră, într-o cursă contracronometru, de unde salvarea vine tot prin cuvânt, o lume în care autoarea se refugiază, aruncându-se în lupta cu propriii demoni, cu reveniri şi căderi, dar urmându-şi calea predestinată, cea a poeziei...
PETRU FĂGĂRAȘ

Ne-ntoarcem acasă...

Grăbește-te,
Au obosit vrăbiile
Mașina timpului înghite păpuși
Copacii s-au uscat mai devreme
Cu un anotimp.

Ne-ntoarcem acasă
Leagănul scârțâie în vânt
Amprente de copii pe sticlă
Ascultă cum plâng înghițitorii de flăcări!

Bolnavi de întuneric,
Ne iubim între două coșmaruri
Ca niște fluturi
Într-o ploaie de stele.