Aleasa nopţii

Tu nu eşti singur
Sunt aici
Voi fi mereu cu tine
Fără să ştii
eu te veghez
În noaptea care vine

Voi fi acolo
Mai mereu
De mână te voi ţine
Când plângi
O lacrimă voi fi
În noaptea care vine

Nu voi pleca
Pe nicăieri
Cu tine voi rămâne
Aprinde-o flacără pe cer
În noaptea care vine

O floare albă
De cais
În inimă voi ţine
Ca să mă chemi din nou în vis
În noaptea care vine

O grea tăcere
De mormânt
Se lasă peste fire
Dar voi avea un singur gând
În noaptea care vine

O voce caldă
Un surâs
O palidă mireasă
O lună albă tremurând
A nopţilor aleasă

Parfum de noapte

prietenă dragă,
cu parfum de cruci,
cu stele-n desagă,
nu vreau să te duci.

mai stai printre semne
de dansuri de iele,
de trosnet de lemne
şi schimb de inele

mai stai printre ramuri
uitată de vreme
cu solzii şiraguri
şi pulberi de stele

mai stai cu parfumul
cel plin de tăcere
când străjuie fumul
pe-a firii mistere

mai stai cu pleiade
de fluturi sălbatici
încinsă cu lanţuri
de irişi tomnatici

arată-te plânsă
cu văluri de doliu
cu chingile strânsă
de-a lumii linţoliu

rămâi despletită,
de friguri bolnavă
cu miere-nvelită
şi stropi de otravă

alinturi extreme
şopteşte-mi în minte,
dictează-mi poeme,
dar fără cuvinte.

Delirium noctis

M-ascund iar de lumină, când noaptea mi-e delirul
Pe lespedea de piatră se scutură zefirul
Copacii fantomatici aruncă umbre goale
Gemând în agonia sentinţei sublunare.

Efluvii de petale mă sfâşie de gânduri
În jumătăţi de viaţă născute printre rînduri
Nimicul mă dezmiardă cu aripi androgine
Când cerul şi pământul se contopesc în rime.

Miasme ancestrale deschid a serii poartă
Pe tronul unui înger se ghemuie o artă
Seminţele iubirii nu încolţesc sub valuri
Nici în statui ecvestre ce zac pe piedestaluri