iubesc
magicienii și vestele antiglonț,
îmi
injectez întuneric, sunt dependentă de plumb
nu
voi spune chiar tot. în antecamera morții îmbrac dantele
din
piele de fluturi și las pe mai târziu actul 2
o
veche urmă de tanc îmi apasă corsetul
iubesc
nemărginirea ta sărutând așternuturi fragile
viața
îmi atârnă de jugulară și singurătatea
e
doar o femeie ușoară.
iubitule,
vorbește-mi despre moarte
ca
un cunoscător, răvășindu-mi trupul
de
rănile tale.
imaginea e extraordinara! la fel si poezia
RăspundețiȘtergere