Poemul somnului

noaptea trecută nu am putut să dorm

cineva mi-a furat somnul noaptea trecută

cearșafurile se micșorau sub treptele lunii

un nor mi-a intrat în cameră și din dulap

ieșeau umbre gătite de carnaval

un incubus grăbit aștepta la rând

să-i citesc poeme de somn

apoi să  ne ascundem sub frunze

devorându-ne încet până la os

noaptea trecută nu ai venit

doar am visat că deschizi ușa

răsucești cheia

și mă găsești înainte să se lumineze

până la urmă și moartea devine o rutină

Cand mi se face dor de tine

Cand mi se face dor de tine
Zbor in iatacuri de ingeri
Si ma nasc din vanturi taioase
Doar ca sa te pot privi cum dormi
La marginea pernei, cu ochii intredeschisi
si ma uimeste linistea noptii
cand mana ta ma cuprinde in somn
chiar si la mii de mile distanta
tu esti acolo, indicibil
asteptandu-ma sa-ti fiu aleasa
in palatele de clestar al sufletului

cand mi se face dor de tine
ma lupt cu morile de vant
doar ca sa te pot privi cum dormi...

Poemul tăcerii

închid ochii, luminile s-au stins
cu o ultimă pâlpâire bolnăvicioasă
cadranele ceţii se izbesc de ferestre
cuibărindu-se-n cotloanele nopţii

copleşitor, somnul îmi tranşează ideile
resetându-mi sensul cu cântecu-i de lebădă
caut o panglică să-mi leg amintirile
sumarul unei astenii perfecte
din carul alegoric al viselor

răsfoiesc pergamentele marilor ne-nţelesuri
brodate cu dantelărie stelară
păstrez o singură pagină,
pe care am scris poemul tăcerii.