
Clavirele suspină în mâini tremurătoare
Calvarul sculptat în pietre de suflet
Un zâmbet amar sfidează hohotul din umbră
Înflorind în stoluri de plumb
Dumnezeu își contemplă singurătatea
În icoanele vechilor reverii
A înnoptat cuvântul la margine de vers
Cerând azil poeților catatonici
Încă un lanț la picioarele viselor
Desăvârșește opera nimicului