Se afișează postările cu eticheta alb. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alb. Afișați toate postările

vineri, 17 decembrie 2010

Ninge pentru tine




şi ninge ca un cântec tainic
mai străveziu ca nemurirea
în brad am agăţat aseară,
o fundă roşie-iubirea

e alb şi gândul mi se duce
ca o vioară peste lacuri
vâslind în taină şi lumină
purtat de veacuri

mi-e timpul desfrunzit de aripi
târziul iernilor m-ajunge
în palma sorţii sunt regină
a lacrimilor nibelunge.

te las cu fluturii departe
între amurg şi amintire
îngrop în stoluri abisale
eternu-ţi papion de mire

m-arunc cu tine în prăpăstii
de maluri scufundate-n mare
un fulg vremelnic să vegheze
a mea cărare

şi ninge lin, fără cuvinte
dormind, mi te-a furat privirea
în brad am agăţat aseară
o fundă roşie-iubirea

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Și ninge...



și ninge-n câmp deschis de luptă
cu nori de plumb în ceas de seară
ca și când cerul și pământul
tăcut, se pregătesc de nuntă

și ninge-alai de flori șiraguri
pe lespezi grele alb veșmânt
și ninge numai pentru mine
cu negurile legământ

și ninge aripi de cenușă
pe umeri mi se-așează o lume
deschid a sufletului ușă
cu ochii sloiuri fără nume

mă-mbrac ușor în văluri albe
când se prelinge noaptea mută
căci cerul și pământul astăzi
tăcut, se pregătesc de nuntă

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Exil




şi vine iarăşi iarna hibernală
şi moare timpul printre fulgi
narcotic vis de albastreală
de ceţuri terne si de rugi

şuierător, viforul cântă
refrenul unei vechi orgii
ne-ngroapă cerul, ne-mpământă
claustrofobice fobii

colind apăsător mă cheamă
orbesc pe limpezimi de alb
iar neputinţa mi-e prihană
sub pături fine mi-e mai cald

purificată-n adâncime
ma exilez în valuri moi
arhaic tremur în surdine
pământului pribeag altoi

şi când m- apropii de zenit
zăcând în iarna ancestrală
din cernozioame şi granit
voi răsări la primavară.