și ninge-n câmp deschis de luptă
cu nori de plumb în ceas de seară
ca și când cerul și pământul
tăcut, se pregătesc de nuntă
și ninge-alai de flori șiraguri
pe lespezi grele alb veșmânt
și ninge numai pentru mine
cu negurile legământ
și ninge aripi de cenușă
pe umeri mi se-așează o lume
deschid a sufletului ușă
cu ochii sloiuri fără nume
mă-mbrac ușor în văluri albe
când se prelinge noaptea mută
căci cerul și pământul astăzi
tăcut, se pregătesc de nuntă
e târziu...
vântul adoarme pe piedestalul frunzelor
într-un catastif al cuvintelor plagiate
și al vorbelor nerostite
doar o lacrimă
rămâne fidelă, la colțul buzelor
rătăcind în traiectorii încremenite
în urcușul Golgotei
e pustiu...
sahare vernisează poemele nescrise
dezlănțuind vârtejuri oarbe de carnaval
cu măști decapitate
ploi necenzurate
planează în vertijuri balistice
hipnotizând necunoscutul
cu minimă marjă de eroare
te chem...
la răscruce de gânduri
prin lagunele viselor osificate
să ne iubim în nuanțe de corali
