e târziu...
vântul adoarme pe piedestalul frunzelor
într-un catastif al cuvintelor plagiate
și al vorbelor nerostite
doar o lacrimă
rămâne fidelă, la colțul buzelor
rătăcind în traiectorii încremenite
în urcușul Golgotei
e pustiu...
sahare vernisează poemele nescrise
dezlănțuind vârtejuri oarbe de carnaval
cu măști decapitate
ploi necenzurate
planează în vertijuri balistice
hipnotizând necunoscutul
cu minimă marjă de eroare
te chem...
la răscruce de gânduri
prin lagunele viselor osificate
să ne iubim în nuanțe de corali
