luni, 23 noiembrie 2009

Paradox



e spațiul gol
iar tăcerea mușcă din tăcere
caii roșii nechează vântul
în culori despicate de cer

m-apropii de noi
cu mâinile-ntinse spre noapte
și nu-mi văd umbra
prin sticla fumurie a ochilor tăi

am aprins focul
din așchii de iubire
cu pumnul clepsidră
să nu-mi curgă printre degete timpul

mă cauți în oglinda viselor
și-mi aduci ofrande de fluturi
ca să nu obosesc să sper
în paradoxul trezirii.

4 comentarii:

  1. Nu ştiu dacă e bine sau rău să faci parte din acei nebuni frumoşi ai lumii moderne. Ce ştiu sigur e că nu trebuie să lupţi împotriva acestei stări de fapt. Bravo!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. "am aprins focul
    din așchii de iubire
    cu pumnul clepsidră
    să nu-mi curgă printre degete timpul", dorinţa de rămâne în visare în iubire. Frumos spus:)

    RăspundețiȘtergere
  3. "am aprins focul
    din așchii de iubire
    cu pumnul clepsidră
    să nu-mi curgă printre degete timpul" - nu puteam să nu selectez aceste versuri deosebite... Curgerea timpului printre degetele pumnului clepsidră - bine scris...

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase, va doresc o noapte senina si plina de iubire.

    RăspundețiȘtergere