Trebuie să mă opresc,
dau cu aspiratorul când se face târziu
-prea mult praf și prea puține cuvinte
Te rănesc de două ori pe zi,
și mi-e sete,
mi-e atât de sete încât
aș bea otravă
doar să te văd că respiri,
să-ți trasez liniile din palmă
ca atunci când iubești
și pe inimă ți se-așază praful.
Până azi,
nu scriam cuvântul iubire,
acum îl scriu pe pereții cerului,
pe urmele de pași dintre anotimpuri,
pe oasele sfinților, când mă rog să nu obosesc de atâtea păcate,
te las să-ți lipești buzele
de fiecare cruce crescută în mine.
