carbonizat în înlănţuiri sterpe
valsul îngerilor descătuşează neantul
cu mişcări rătăcite şi aripile zornăind,
călcând apăsat pe propriile umbre
note nefaste zburdă deasupra miriadelor de triluri
viorile smulg sfâşierea fatidică a roşului pur
albia simţurilor seacă, înflorindu-i spinii,
în lupta dintre braţele aceluiaşi trup
se revarsă acalmia apostolică a versurilor
străjuind dansul pastelat cu mori de vânt sălbatice
şi cu degete ce nasc refrenuri armageddonice
abolind sclavia tăcerii.
