Mai sterg înca o lacrimă din regiștrii trecutului
și las iubirea să-mi străjuiască amurgurile
Precum un înger păzitor la poarta viselor
Ce ne creionează povestea în jurnalul cerului
Mă resetez din umbre, pentru încă un sărut
Dăruind timpului rostul unui zâmbet.
Mă abandonez brațelor tale, pentru infinit
Și recad în coma gândurilor albastre
Dialogand cu fiecare desprindere de mine
în timpanele surde ale anotimpurilor
Mă ții în palmă iar eu îți desenez
Linii ale dragostei pe suprafețe vaste
Până când respirăm la unison
Până când ne bate o singură inimă
