devenim cleptomani de vise
strângând în pumn clipele sfărâmate
cu degete orfane de simţuri
aşteptăm ca toamna să ni se strecoare în suflete
ca o mireasă a paradisului
răsfirându-şi rochia peste lume
hoinărind în pribegia frunzelor
străpunse de spada vântului
deshumăm şi ultimele rafale de gânduri
devenind soldaţi de hârtie în războiul speranţelor
luându-ne la trântă cu noi înşine
în lupta abstractă a propriilor idei
mai rămâne doar abandonul.
